Satul Banu din comuna Dumeşti, judeţul Iaşi, se află situat la 1,5 km S/V de şoseaua europeană Iaşi-Podu Iloaie, imediat după ieşirea din satul Leţcani, şi este aşezat pe coasta dealului şi pe partea de şes expusă spre N-E.
În Dicţionarul Geografic scris de Lanovary, Gral, Brăteanu si Tocilescu, găsim: La 8 martie 1487 Ştefan cel Mare a întărit apărarea satului Nămisnici pe Bahlui... Cu denumirea de Căcărăzeni(Cărăzeni) satul este menţionat la 1619... La 1686 satul este menţionat din cauza incendierii unor curţi boiereşti de către poloni.
„Se zice de către oamenii din localitate că un locuitor din Valahia, stabilindu-se aici cu familia sa, cultiva cucuruz(porumb).Locuitorii din vecinătate l-au poreclit CUCURUZ, de unde a rămas numele satului -CUCURUZENI- iar mai pe urmă CĂCĂRĂZENI, astăzi CĂRĂZENI”.
„Se mai numeşte şi BANUL- nume ce i s-a dat de la proprietar: Banul I. Popovici”. De la bătrânii satului aflăm: Satul actual era dincolo de cimitirul de astăzi şi se chema CĂRĂZENI,iar biserica veche era din lemn în mijlocul cimitirului, pe locul unde este înălţată troiţa; unde este astăzi satul erau câteva case care se chemau BANUL. Boierul I. Soldaru a adus oamenii din Cărăzeni lângă cei din Banu după o molimă cumplită şi astfel s- format un singur sat. Curtea(fostul dispensar, şcoala de astăzi)este ridicată de domniţa de la Cucuteni şi dată lui Soldaru de zestre.
Biserica veche a fost stricată de către locuitorii din Cucuteni, care au luat icoanele ce astăzi se află în muzeul de la Mănăstirea Golia. Biserica nouă este sfinţită în anul 1935 de către Mitropolitul Nicodim, ajuns apoi Patriarh, şi are ca ocrotitori pe Sfânta Cuvioasă Parascheva şi pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir.
Zidirea acestui sfânt locaş se datoreză venirii în sat a familiei Lăzărescu din Iaşi, compusă din trei persoane: Eduard Lăzărescu, fost deputat şi prefect de Iaşi, şi două surori: Ema şi Mariţa. Aceştia s-au hotărât să facă ,cu cheltuiala lor şi prin munca voluntară a sătenilor, şcoala, dispensarul, şoseaua şi biserica. Preot paroh era atunci P.C. Preot Alexandru Popescu.
Biserica este din zid, în plan trilobat, cu pereţii din cărămidă şi fundaţia din beton, fără ornamentaţii exterioare. Acoperişul urmează forma zidurilor şi are un turn în formă octogonală pentru clopote. În exterior, plafonul boltit este construit din scândură şi cu tencuieli. Cafasul este deschis şi e sprijinit pe doi stâlpi de zid care sprijină şi turnul bisericii, şi are acces în clopotniţă. Construcţia este de tip nou, luminoasă, având 13 ferestre. Pridvorul este deschis, sprijinit pe patru coloane de formă cilindrică cu arcade de susţinere. Deasupra uşii de intrare, pe zid, este pictată icoana Sfântului Dimitrie. Catapeteasma este construită cu stâlpi susţinători, din lemn, cu ornamentaţii florale aplicate pe ea. Icoanele sunt mobile , pictate în stil neobizantin, predominând culoarea albastru şi bronz, şi au câteva răni cauzate de evenimentele războiului. Pictura din Altar si din Naos, precum şi a iconostasului, este opera pictorului ieşean Eugen Bouşcă. Candelabrul din naos este bogat ornamentat.
A fost reparată în anul 1946 după ce un obuz a retezat turla bisericii, şi în 1958 , de către P.C. Preot Alexandru Popescu , paroh în satul Dumeşti, satul Banu fiind filie.
Între anii1977-1984 a slujit P. C. Preot Constantin Olaru.
Sub păstorirea P. C. Preot Vasile Plăcintă , paroh între anii 1984-2003, a fost restaurată catapeteasma, a fost consolidată clopotniţa şi au fost executate ample lucrări de întreţinere a bisericii, atât la exterior, cât şi în interior. Incinta cimitirului a fost dublată ca suprafaţă. De asemenea, a fost construită în curtea bisericii o casă socială, formată din două încăperi: sala de mese şi bucătăria.
Din anul 2003 preot paroh este P.C. Preot Prelipcean Ioan Ciprian . În anul 2004 inventarul sfântului locaş s-a îmbogăţit cu obiecte şi cărţi de cult necesare oficierii Sfintelor Slujbe. Începând cu anul 2005 s-a început construirea casei parohiale la iniţiativa preotului paroh. De asemenea, s-a zugrăvit în interior biserica şi s-a sistematizat curtea bisericii. Slujba Aghezmei oficiată cu ocazia terminării lucrărilor de renovare a participat de un sobor impresionant de preoţi, alături de un mare număr de credincioşi. În anul 2006 s-a amenajat o cale de acces în incinta cimitirului, iar inventarul bisericii s-a mărit. A fost întemeiată Biblioteca parohială la iniţiativa preotului paroh, ea fiind mărită între anii 2009- 2014 la stăruinţa şi cu ajutorul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, arhipăstorită de IPS Teofan, pprecum şi prin donaţiile credincioşilor.
Au continuat lucrările la casa parohială, cu resurse proprii enoriaşilor, dar şi cu ajutorul domnului Mihai Sabaiduc, primarul comunei Dumeşti, care a devenit ctitor la biserica Banu pentru ajutorul oferit ori de câte ori şantierul era în impas. Astăzi casa parohială este în stadiul de finisare a interiorului, putând fi locuită sperăm cât de curând de către familia preotului paroh.
Casa socială a fost de asemenea mărită, ea având acum un aspect modern şi putând deservi nevoile credincioşilor.
Pe plan pastoral-misionar parohia se remarcă prin atenţia acordată de către preot tinerilor, încercându-se atragerea acestora în activităţile parohiei, la corul bisericii, în altar, fiind organizate diferite concursuri şi activităţi catehetice. Între anii 2005 şi 2006 s-a desfăşurat un campionat de fotbal inter-parohial, participând parohiile Dumeşti, Banu, Henci şi Bogonos.
Din 2010, de Crăciun , un grup de copii pun în scenă o scurtă piasă de teatru despre Naşterea Domnului, având ca spectatori creştinii prezenţi la Sfânta Liturghie.
